Scurt istoric
Tapetele constituie un element de decoraţiuni interioare încă din
Antichitate, cel mai concludent exemplu fiind vechile ţesături
chinezeşti din vremea dinastiei Tang şi cele egiptene din perioada
coptă. În Europa, primele tapete au apărut în spaţiul german al
secolului al XII-lea sub denumirea de “halberstadt”. Ulterior, acest
meşteşug s-a extins şi în atelierele din Arras, Bruxelles, Lille,
Valenciennes, pentru ca în secolele XV-XVI zone franceze ca
Fointainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelin să devină faimoase pentru
tapiseriile lor. Manufactura din Gobelin a fost creată de Ludovic al
XVI-lea şi a dat chiar numele unui tip de tapet, datorită tehnicii unice
folosite acolo. Aceasta a fost perioada în care tapetele s-au
laicizat, prezentând, faţă de vechile scene religioase, imagini
pastorale sau scene din viaţa regilor. Meşteşugul tapiseriei şi-a
pierdut din popularitate în secolul al XIX-lea, însă tendinţele
decorative ale secolului XX au readus tapetul... pe tapet.
În
istoria artei contemporane şi-au lăsat amprenta artişti ai tapetului ca
Jean Lurcat, Jean Picart le Doux, Gromaire, Marc Saint Saens, Jaques
Lagrange, Kryscyne Sadovska, Hirozo Murato, Fernand Leger, Mario
Prassinos.
Avantajele tapetului
- ajută la mascarea anumitor defecte ale pereţilor, de exemplu un tapet
colorat cu modele mici va acoperi denivelările şi grinzile întâlnite
în clădirile mai vechi;
- pot corecta optic dimensiunile încăperii, prin culoare, pattern, textură;
- nu necesită suprafeţe speciale, se pot aplica pe orice: beton,
cărămidă, tencuieli, pereţi vopsiţi, chirpici, panouri prefabricate
etc.;
- se aplică uşor, operaţia nu solicită competenţe
speciale sau materiale scumpe; de asemenea, aplicarea lor nu produce în
locuinţă deranjul pe care îl produce o zugrăvire;
- sunt uşor
de întreţinut: o cărpă curată sau o perie moale pentru tapetul de
hârtie, o lavetă umedă pentru tapetul semilavabil sau detergent/amoniac
şi apă pentru tapetul lavabil;
- durată lungă, de 15-20 de ani fără a li se altera culoarea sau aspectul, dacă sunt întreţinute corect;
- sunt uşor de înlăturat, iar suprafaţa poate fi vopsită sau acoperită cu un alt tapet fără probleme după aceea;
- preţ relativ mic;
- impact vizual puternic, aspect mai dinamic decât cel al zugrăvelilor;
- oferă numeroase posibilităţi de amenajare şi personalizare a spaţiului interior
Dezavantajele tapetului
- dacă sunt de hârtie, tapetele sunt foarte vulnerabile la umiditate şi
se pot rupe uşor în timpul aplicării din cauza umezelii adezivului;
- tapetul textil trebuie demontat şi spălat la anumite intervale, pentru a înlătura depunerile de praf;
tapetul semilavabil sau lavabil încetineşte ritmul de aerare a pereţilor;
- tapetul lavabil se fixează mai greu din cauza greutăţii şi a peliculei de plastic;
- pe suprafaţa acoperită cu tapet lavabil sau semilavabil se pot forma ciuperci;
- tapetul nu se poate fixa dacă suprafaţa nu este perfect uscată.
Tipuri de tapet
Tapetul de hârtie
este cel mai frecvent şi cel mai ieftin, însă are dezavantajele că se
poate rupe în timpul fixării şi nu lasă peretele să respire.
Tapetul pe bază de vinilin
este cel mai uşor de întreţinut şi se poate folosi şi în încăperi cu
umiditate mai ridicată, ca baia sau bucătăria. De asemenea, este
recomandat în detrimentul tipurilor mai fragile de tapet pentur zonele
cu trafic intens, ca vestibulul şi holurile.
Tapetul din fibre naturale
ca in, rafie, alge, plută, fibră de lemn sau pânză de sac solicită
condiţii speciale de aplicare şi întreţinere, însă au avantajul că
permit peretelui să respire şi dau un aspect simplu şi natural. Pe de
altă parte, nu sunt o alegere inspirată pentru încăperi cu nivel
crescut de umiditate.
Tapetul textil
poate fi fabricat din mai multe tipuri de material (mătase, tafta,
brocart), în ţesături variate, şi dă un aspect luxos încăperii, însă nu
este recomandat decât pentru camere spaţioase. Tapetul de mătase este
cel mai luxos şi cel mai costisitor, însă fiind un simbol al eleganţei
şi rafinamentului prezintă pericolul de a fi folosit în combinaţii
kitsch de către persoanele cu o educaţie estetică îndoielnică.
Tapetul din fibră de sticlă se aplică pe suprafeţe din gips-carton pentru a corecta micile crăpături sau lovituri apărute în timp.
Aplicarea tapetului
Unde?
Pe pereţi perfect uscaţi şi cât mai drepţi, pe care adezivul să se
distribuie uniform. Dacă încăperea a fost zugrăvită cu humă, aceasta
trebuie îndepărtată cu un şperaclu după ce suprafaţa a fost umezită cu
apă călduţă şi săpun.
Dacă starea pereţilor este precară, ei se pot acoperi cu o folie care să dea uniformitate, înainte de fixarea tapetului.
Cât?
Începeţi prin a măsura pereţii atât în înălţime, cât şi în lăţime,
inclusiv în dreptul uşilor şi ferestrelor. Pentru a afla câte fâşii de
tapet sunt necesare, împărţiţi perimetrul camerei la lăţimea rolei, iar
pentru a afla câte fâşii puteţi obţine dintr-o rolă împărţiţi lungimea
totală a rolei la înălţimea camerei (luaţi o marjă de câţiva centimetri
pentru plinta parchetului şi pentru tavan, eventual pentru cornişă
acolo unde e cazul). Pentru a afla câte role sunt necesare, împărţiţi
numărul de fâşii necesare pentru cameră la numărul de fâşii pe care le
cuprinde o rolă.
În general, o rolă de tapet are dimensiunile
de 0,52x10 m, astfel că pentru o cameră cu înălţimea de 2,40 m ar fi
necesare 4-5 role de tapet.
Cum?
Nu aplicaţi tapetul până nu aţi trasat linii ajutătoare pe perete.
Pentru ca prima fâşie să fie aplicată cât mai drept, folosiţi un fir cu
plumb, însă dacă peretele este puţin strâmb urmăriţi linia acestuia
pentru ca tapetul să pară drept atunci când este privit. Cel mai indicat
este să începeţi aplicarea tapetului din colţul cel mai apropiat de
uşă, iar în cazul în care tapetaţi un singur perete este indicat să
începeţi din centrul acestuia. Recomandarea este valabilă şi dacă
modelul de pe tapet este mai mare.
Tăiaţi dinainte tapetul
pentru suprafaţa pe care vreţi s-o acoperiţi şi numerotaţi fiecare
fâşie pe spate. Urmăriţi continuitatea dintre elementele modelului de
pe tapet (cele florale sunt mai uşor de potrivit decât cele
geometrice).
După lipire neteziţi suprafaţa cu un rulou (cu
excepţia cazului în care modelele sunt în relief), iar dacă marginea nu
s-a fixat perfect desprindeţi-o uşor cu vârful unui cuţit şi aplicaţi
dedesubt adeziv cu un beţişor cu vată, după care neteziţi cu ruloul sau
cu o cârpă uscată. Bulele de aer care apar sub tapet se resorb în
timp, după uscarea adezivului, însă dacă nu dispar se pot înlătura
tăind zona pe mijloc cu un cutter şi aplicând dedesubt adeziv cu un
beţişor, după care zona trebuie netezită bine. După montarea tuturor
fâşiilor şi uscarea adezivului decupaţi golurile pentru prize şi
întrerupătoare.
Întreţinerea tapetului
Tapetul de hârtie nu se curăţă cu apă, ci cu o perie moale sau o lavetă uscată.
Tapetul semilavabil
poate fi spălat cu apă sau cu o soluţie slabă cu săpun sau cu oţet.
Pentru a evita decolorarea tapetului, laveta folosită trebuie să fie
albă, iar după spălare el se şterge cu o cârpă uscată. Pentru
îndepărtarea prafului se poate folosi o perie cu peri moi.
Pentru curăţarea
tapetului lavabil se poate folosi apă cu detergent sau cu amoniac (o linguriţă la un litru de apă).
Este recomandat să urmăriţi instrucţiunile de pe fişa tehnică a
tapetului ales, pentru că pot exista condiţii speciale de întreţinere.
Însă în mod normal cuăţarea tapetelor se face cu metode simple şi
ieftine, la intervale regulate.
Corectarea optică a camerei cu ajutorul tapetului
Pentru a face
o cameră mică
să dea senzaţia de spaţiozitate, este indicată aplicarea unui tapet cu
modele mici sau într-o singură culoare pastelată. Acelaşi efect îl are
şi lipirea unui tapet cu modele mari pe peretele opus celui cu
fereastra sau lipirea unu tapet cu modele de linii lungi. Nuanţele pale
de verde, bleu, argintiu măresc vizual, acelaşi efect avându-l şi
combinaţia dintre un perete albastru sau verde calm şi ceilalţi trei în
culori mai deschise.
În cazul (improbabil) în care
doriţi să micşoraţi vizual camera,
un tapet bogat în nuanţe calde şi reci vă va ajuta să atingeţi acest
scop. Acelaşi impact vizual îl au şi tapetele cu modele mari sau cu
dungi verticale.
Dacă încăperea este
îngustă şi cu pereţi înalţi,
ea poate fi corectată prin alegerea unui tapet cu dungi orizontale sau
prin tapetarea unuia dintre pereţi într-o altă culoare. Alte soluţii
sunt să folosiţi o nuanţă puternică în cele două treimi inferioare ale
pereţilor şi una mai luminoasă în partea de sus, sau să combinaţi
culorile reci (pe pereţii transversali) cu cele calde (pe pereţii
laterali).
Dacă doriţi să daţi impresia că încăperea este mai
înaltă, este indicat un tapet cu dungi verticale, aplicat până în
tavan, fără margini, iar pentru tavan un tapet de culoare deschisă şi
luminoasă.
Dacă, din contră, doriţi
să coborâţi optic tavanul,
este indicată folosirea marginilor pentru zona de întâlnire dintre
pereţi şi tavan. Modelele de tapet care dau acest efect vizual sunt cele
cu dungi orizontale sau cele cu modele care nu ajung la tavan. Puteţi
de asemenea să combinaţi două culori diferite separate ptrintr-o
margine, folosind o nuanţă mai închisă pentru tapetarea tavanului.
În cazul în care camera este
cu vedere spre nord,
lipsa luminii soarelui se poate compensa prin alegerea unui tapet în
culori calde, de la tonuri pale ca bej sau culoarea lămâiei, şi până la
culori intense, ca roşu cafeniu sau portocaliu puternic.
Dacă încăperea este
orientată spre sud, este indicat un tapet în culori pale de albastru sau verde.