Tapetele constituie un element de decoraţiuni interioare încă din Antichitate, cel mai concludent exemplu fiind vechile ţesături chinezeşti din vremea dinastiei Tang şi cele egiptene din perioada coptă. În Europa, primele tapete au apărut în spaţiul german al secolului al XII-lea sub denumirea de “halberstadt”. Ulterior, acest meşteşug s-a extins şi în atelierele din Arras, Bruxelles, Lille, Valenciennes, pentru ca în secolele XV-XVI zone franceze ca Fointainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelin să devină faimoase pentru tapiseriile lor. Manufactura din Gobelin a fost creată de Ludovic al XVI-lea şi a dat chiar numele unui tip de tapet, datorită tehnicii unice folosite acolo. Aceasta a fost perioada în care tapetele s-au laicizat, prezentând, faţă de vechile scene religioase, imagini pastorale sau scene din viaţa regilor. Meşteşugul tapiseriei şi-a pierdut din popularitate în secolul al XIX-lea, însă tendinţele decorative ale secolului XX au readus tapetul... pe tapet.
În istoria artei contemporane şi-au lăsat amprenta artişti ai tapetului ca Jean Lurcat, Jean Picart le Doux, Gromaire, Marc Saint Saens, Jaques Lagrange, Kryscyne Sadovska, Hirozo Murato, Fernand Leger, Mario Prassinos.
Avantajele tapetului
- ajută la mascarea anumitor defecte ale pereţilor, de exemplu un tapet colorat cu modele mici va acoperi denivelările şi grinzile întâlnite în clădirile mai vechi;
- pot corecta optic dimensiunile încăperii, prin culoare, pattern, textură;
- nu necesită suprafeţe speciale, se pot aplica pe orice: beton, cărămidă, tencuieli, pereţi vopsiţi, chirpici, panouri prefabricate etc.;
- se aplică uşor, operaţia nu solicită competenţe speciale sau materiale scumpe; de asemenea, aplicarea lor nu produce în locuinţă deranjul pe care îl produce o zugrăvire;
- sunt uşor de întreţinut: o cărpă curată sau o perie moale pentru tapetul de hârtie, o lavetă umedă pentru tapetul semilavabil sau detergent/amoniac şi apă pentru tapetul lavabil;
- durată lungă, de 15-20 de ani fără a li se altera culoarea sau aspectul, dacă sunt întreţinute corect;
- sunt uşor de înlăturat, iar suprafaţa poate fi vopsită sau acoperită cu un alt tapet fără probleme după aceea;
- preţ relativ mic;
- impact vizual puternic, aspect mai dinamic decât cel al zugrăvelilor;
- oferă numeroase posibilităţi de amenajare şi personalizare a spaţiului interior
Dezavantajele tapetului
- dacă sunt de hârtie, tapetele sunt foarte vulnerabile la umiditate şi se pot rupe uşor în timpul aplicării din cauza umezelii adezivului;
- tapetul textil trebuie demontat şi spălat la anumite intervale, pentru a înlătura depunerile de praf;
tapetul semilavabil sau lavabil încetineşte ritmul de aerare a pereţilor;
- tapetul lavabil se fixează mai greu din cauza greutăţii şi a peliculei de plastic;
- pe suprafaţa acoperită cu tapet lavabil sau semilavabil se pot forma ciuperci;
- tapetul nu se poate fixa dacă suprafaţa nu este perfect uscată.
Tipuri de tapet
Tapetul de hârtie
este cel mai frecvent şi cel mai ieftin, însă are dezavantajele că se
poate rupe în timpul fixării şi nu lasă peretele să respire.Tapetul pe bază de vinilin este cel mai uşor de întreţinut şi se poate folosi şi în încăperi cu umiditate mai ridicată, ca baia sau bucătăria. De asemenea, este recomandat în detrimentul tipurilor mai fragile de tapet pentur zonele cu trafic intens, ca vestibulul şi holurile.
Tapetul din fibre naturale ca in, rafie, alge, plută, fibră de lemn sau pânză de sac solicită condiţii speciale de aplicare şi întreţinere, însă au avantajul că permit peretelui să respire şi dau un aspect simplu şi natural. Pe de altă parte, nu sunt o alegere inspirată pentru încăperi cu nivel crescut de umiditate.
Tapetul textil poate fi fabricat din mai multe tipuri de material (mătase, tafta, brocart), în ţesături variate, şi dă un aspect luxos încăperii, însă nu este recomandat decât pentru camere spaţioase. Tapetul de mătase este cel mai luxos şi cel mai costisitor, însă fiind un simbol al eleganţei şi rafinamentului prezintă pericolul de a fi folosit în combinaţii kitsch de către persoanele cu o educaţie estetică îndoielnică.
Tapetul din fibră de sticlă se aplică pe suprafeţe din gips-carton pentru a corecta micile crăpături sau lovituri apărute în timp.
Aplicarea tapetului
Unde?
Pe pereţi perfect uscaţi şi cât mai drepţi, pe care adezivul să se distribuie uniform. Dacă încăperea a fost zugrăvită cu humă, aceasta trebuie îndepărtată cu un şperaclu după ce suprafaţa a fost umezită cu apă călduţă şi săpun.
Dacă starea pereţilor este precară, ei se pot acoperi cu o folie care să dea uniformitate, înainte de fixarea tapetului.
Cât?
Începeţi prin a măsura pereţii atât în înălţime, cât şi în lăţime, inclusiv în dreptul uşilor şi ferestrelor. Pentru a afla câte fâşii de tapet sunt necesare, împărţiţi perimetrul camerei la lăţimea rolei, iar pentru a afla câte fâşii puteţi obţine dintr-o rolă împărţiţi lungimea totală a rolei la înălţimea camerei (luaţi o marjă de câţiva centimetri pentru plinta parchetului şi pentru tavan, eventual pentru cornişă acolo unde e cazul). Pentru a afla câte role sunt necesare, împărţiţi numărul de fâşii necesare pentru cameră la numărul de fâşii pe care le cuprinde o rolă.
În general, o rolă de tapet are dimensiunile de 0,52x10 m, astfel că pentru o cameră cu înălţimea de 2,40 m ar fi necesare 4-5 role de tapet.
Cum?
Nu aplicaţi tapetul până nu aţi trasat linii ajutătoare pe perete. Pentru ca prima fâşie să fie aplicată cât mai drept, folosiţi un fir cu plumb, însă dacă peretele este puţin strâmb urmăriţi linia acestuia pentru ca tapetul să pară drept atunci când este privit. Cel mai indicat este să începeţi aplicarea tapetului din colţul cel mai apropiat de uşă, iar în cazul în care tapetaţi un singur perete este indicat să începeţi din centrul acestuia. Recomandarea este valabilă şi dacă modelul de pe tapet este mai mare.
Tăiaţi dinainte tapetul pentru suprafaţa pe care vreţi s-o acoperiţi şi numerotaţi fiecare fâşie pe spate. Urmăriţi continuitatea dintre elementele modelului de pe tapet (cele florale sunt mai uşor de potrivit decât cele geometrice).
După lipire neteziţi suprafaţa cu un rulou (cu excepţia cazului în care modelele sunt în relief), iar dacă marginea nu s-a fixat perfect desprindeţi-o uşor cu vârful unui cuţit şi aplicaţi dedesubt adeziv cu un beţişor cu vată, după care neteziţi cu ruloul sau cu o cârpă uscată. Bulele de aer care apar sub tapet se resorb în timp, după uscarea adezivului, însă dacă nu dispar se pot înlătura tăind zona pe mijloc cu un cutter şi aplicând dedesubt adeziv cu un beţişor, după care zona trebuie netezită bine. După montarea tuturor fâşiilor şi uscarea adezivului decupaţi golurile pentru prize şi întrerupătoare.
Întreţinerea tapetuluiTapetul de hârtie nu se curăţă cu apă, ci cu o perie moale sau o lavetă uscată.
Tapetul semilavabil poate fi spălat cu apă sau cu o soluţie slabă cu săpun sau cu oţet. Pentru a evita decolorarea tapetului, laveta folosită trebuie să fie albă, iar după spălare el se şterge cu o cârpă uscată. Pentru îndepărtarea prafului se poate folosi o perie cu peri moi.
Pentru curăţarea tapetului lavabil se poate folosi apă cu detergent sau cu amoniac (o linguriţă la un litru de apă).
Este recomandat să urmăriţi instrucţiunile de pe fişa tehnică a tapetului ales, pentru că pot exista condiţii speciale de întreţinere. Însă în mod normal cuăţarea tapetelor se face cu metode simple şi ieftine, la intervale regulate.
Corectarea optică a camerei cu ajutorul tapetului
Pentru a face o cameră mică să dea senzaţia de spaţiozitate, este indicată aplicarea unui tapet cu modele mici sau într-o singură culoare pastelată. Acelaşi efect îl are şi lipirea unui tapet cu modele mari pe peretele opus celui cu fereastra sau lipirea unu tapet cu modele de linii lungi. Nuanţele pale de verde, bleu, argintiu măresc vizual, acelaşi efect avându-l şi combinaţia dintre un perete albastru sau verde calm şi ceilalţi trei în culori mai deschise.
În cazul (improbabil) în care doriţi să micşoraţi vizual camera, un tapet bogat în nuanţe calde şi reci vă va ajuta să atingeţi acest scop. Acelaşi impact vizual îl au şi tapetele cu modele mari sau cu dungi verticale.
Dacă încăperea este îngustă şi cu pereţi înalţi, ea poate fi corectată prin alegerea unui tapet cu dungi orizontale sau prin tapetarea unuia dintre pereţi într-o altă culoare. Alte soluţii sunt să folosiţi o nuanţă puternică în cele două treimi inferioare ale pereţilor şi una mai luminoasă în partea de sus, sau să combinaţi culorile reci (pe pereţii transversali) cu cele calde (pe pereţii laterali).
Dacă doriţi să daţi impresia că încăperea este mai înaltă, este indicat un tapet cu dungi verticale, aplicat până în tavan, fără margini, iar pentru tavan un tapet de culoare deschisă şi luminoasă.
Dacă, din contră, doriţi să coborâţi optic tavanul,
este indicată folosirea marginilor pentru zona de întâlnire dintre
pereţi şi tavan. Modelele de tapet care dau acest efect vizual sunt cele
cu dungi orizontale sau cele cu modele care nu ajung la tavan. Puteţi
de asemenea să combinaţi două culori diferite separate ptrintr-o
margine, folosind o nuanţă mai închisă pentru tapetarea tavanului.În cazul în care camera este cu vedere spre nord, lipsa luminii soarelui se poate compensa prin alegerea unui tapet în culori calde, de la tonuri pale ca bej sau culoarea lămâiei, şi până la culori intense, ca roşu cafeniu sau portocaliu puternic.
Dacă încăperea este orientată spre sud, este indicat un tapet în culori pale de albastru sau verde.
Sursa: InCasa.ro
No comments:
Post a Comment